file din viata coropijnitei

Un proverb

2009-03-31T16:38:00.003+03:00

Intr-o stire era pomenit urmatorul proverb (german de origine)
Better an end with horror than horror without an end.
Astea cateva cuvinte sintetizeaza foarte bine cursul de urmat in unele situatii limita, chiar daca uneori decizia este greu de luat. Mi se pare ca in vremurile astea proverbul asta ar trebui aplicat in multe situatii (de genul bancilor salvate in US cu infuzii de zeci si sute de miliare de dolari).

Excursie Londra - ianuarie 2009 - British Museum

2009-01-27T23:35:00.004+02:00

British Museum

O maimuta care era intruchiparea

inteligentei :))

Traian si ...sora-mea

Doavada ca ferengii chiar au existat

Matrita de facut bani (bancnote de 10 lire)

Excursie Londra - ianuarie 2009 - a doua zi

2009-01-27T23:08:00.002+02:00

Pe strada asta era hotelul la care am stat

Casele de peste drum (astea se vedeau de pe geam)

Black cab

Trafalgar Square

Trafalgar Square - politisti multi ca urma o

demonstratie a palestinienilor

Trafalgar Square

Big Ben

Nelson

Trafalgar Square

Casa Garzilor calare

Monument

St James Park - o gasca prietenoasa cu turistii

St James Park - lebada neagra

La poarta la Buckingham

In fata palatului Buckingham

London Eye

St. Paul Cathedral

Monica

HMS Belfast

Tower Bridge

Excursie Londra - ianuarie 2009 - prima zi

2009-01-26T23:23:00.010+02:00

Deocamdata doar pozele. Comentariile or sa urmeze in scurt timp :)

Motorul stanga al avionului cu care am zburat la Roma
(737-400 AirOne)

Roma Fiumicino 767-300ER Alitalia

Roma Fiumicino Airbus 330-200 SriLankan Airlines

Roma Fiumicino Airbus 320 Alitalia

Roma Fiumicino 747-400 Thai Airlines

Roma Fiumicino Poarta C21
de la C20 ne-am imbarcat pt Heathrow

Roma Fiumicino express

Roma Fiumicino Airbus 340-300 Cathay Pacific

Londra, Autoritatea Aeronautica Civila

London Eye

Big Ben

Tamisa, partea de nord la podul Waterloo

Vedere in partea de est de pe podul Waterloo

Teatrul National

vedere de pe podul Waterloo

pasaj langa podul Waterloo

Un magazin de ciocolata

Monument

hotel din zona centrala

Big Ben

Mandria de a fi inginer

2008-10-26T00:48:00.005+03:00

Poate ati intalnit textul asta de multe ori, asa ca probabil va intrebati de ce il mai public si eu pentru a nu stiu cata oara. Simplu: de mai multe ori am vrut sa il dau unor persoane sa il citeasca si de fiecare data trebuie sa scotocesc/googalesc dupa el. Asa ca il reproduc si eu mai jos. Nu stiu cine este autorul, pot decat sa spun ca nu am avut vreo contributie la text.

A trecut ceva vreme de când un tip care-şi extrage inspiraţia şi verva din plicul cu praf alb, răspunzând totodată la numele de “Gheorghe. Andrei Gheorghe”, declara că inginerii nu pot fi consideraţi intelectuali. Suficientă vreme pentru a mă calma. Din păcate, un recent articol de presă (când am să găsesc referinţa am să o trec în această paranteză) separă iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeţi tâind o brazdă într-o groapă de bălegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai puţin, că PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forţe de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umanişti avocaţii). Mă rog, afirmaţia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsă. Ce m-a enervat însă este că în articol au fost grupate câteva păreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legătură cu profesia de inginer, care încercau să explice această polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafaţă (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisă de balena societăţii civile româneşti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definiţie concisă, emisă, probabil, între două cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceauşescu. Sau cam aşa ceva.Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-işti, pentru că de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceauşescu. În mod normal, aici ar trebui să bag o tiradă asupra utilităţii inginerului în societate, să-i sugerez doamnei Pipi-pipi să renunţe la computerul pe care îşi scrie emanaţiile (nu sunt sigur că foloseşte aşa ceva, totuşi), sau să-i sugerez că ar fi cu vreo două sute de kilograme mai slabă dacă ar merge pe jos în loc să folosească maşini sau alte mijloace de transport, sau că în lipsa inginerilor ea ar trebui să stea afară în frig, neîncăpând pe gura peşterii… Dar nu vreau să spun aceste lucruri, pentru că sunt prea simţit. În schimb, voi încerca să explic hoardei umaniste ce creatură este inginerul.Să începem cu începutul…
Şcoala generală şi liceul Foarte rar inginerul străluceşte la învăţătură, nu pentru că nu ar avea materie cenuşie deasupra gâtului, ci pentru că nu suportă să înveţe pe de rost texte şi comentarii la limba română, sau nume şi ani la istorie. Asta nu înseamnă că urăşte materiile respective - poate citi cu plăcere o carte, doar că îl enervează noţiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru că inginerul nu e tâmpit. Totuşi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ştiinţa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesită matematică, aşa că nu are de ales şi o va învăţa. Deşi nu va avea mediile cele mai mari din clasă, viitorul inginer va avea satisfacţia că el este posesorul unor cunoştinţe şi abilităţi pe care colegii lui le văd inaccesibile, şi în acelaşi timp poate să-şi spună liniştit că nu ar fi o mare problemă pentru el să exceleze la celelalte materii, doar că nu vrea. El e cool.
Facultatea Inginerul nu se stresează foarte mult în facultate… deşi are de mers la laboratoare şi are de făcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul şi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va găsi întotdeauna timp pentru distracţie, socializare, sau pur şi simplu pentru stat degeaba. Pe când studenţii celorlalte facultăţi sunt lipsiţi de griji ca pasărea cerului, sau copleşiţi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenţesc al animalului de pradă: 90% din timp doarme şi se joacă, dar în restul de 10% reuşeşte să mobilizeze o impresionantă energie în scopul finalizării unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu contează pentru el, cu suficientă cafea sau Coca Cola la dispoziţie. După ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantităţi impresionante de etanol şi programul lejer este adoptat din nou.
Locul de muncă Inginerul nu este un “workaholic”, dar va munci bine dacă îi place ceea ce face sau dacă este al dracului de bine plătit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacă era s-ar fi făcut economist sau avocat), dar nu-i place nici să facă implozie intestinală. El va încerca, dar nu va reuşi decât rar, să menţină ritmul de viaţă din facultate, 90% frecat de mentă, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasă. În general este un tip orientat, care dacă vede că meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezită să se reprofileze. “Lipsa lui de cultură”, “incapacitatea lui de a comunica”, sau “gândirea lui de şoarece de laborator” nu-l încurcă: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.
Cultura Cultura nu este o componentă vitală a unui inginer, dar nu este obligatoriu să lipsească. Un inginer va citi o carte, va asculta muzică şi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plăcere, fără să se gândescă la faptul că prin asta el îşi face upgrade la nivelul de cultură. Dacă preferă o carte care descrie o metodă ingenioasă de a lichida pe cineva, urmată de o metodă şi mai ingenioasă pentru aflarea vinovatului, în locul unei cărţi care descrie lamentările şi psihozele unui boşorog sau ale unei femei la menopauză, asta e pentru simplul motiv că inginerul nu are chef să vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lăuda altora cu cât de cult este el. Dacă preferă să vadă cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichidează câte 50 de dobitoci per film în loc să vadă “capodoperele” lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru că filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Şi un inginer nu citeşte niciodată poezie, decât dacă vrea să impresioneze o femeie, ceea ce până la urmă este un lucru lăudabil şi îl iertăm.
Etica Adevăratul punct slab al inginerului este etica, şi probabil că acolo bate şi madam Pipi-Pipi când vorbeşte de tehnicienii lui Ceauşescu. Inginerii în general se ocupă să construiască dispozitive, fără să-şi facă prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natură financiară. Inginerii fac bombe nucleare şi rachete ghidate nu neaparat pentru că sunt plătiţi pentru asta (dar nu strică) şi nici pentru că le-ar place foarte mult să ucidă oameni (nu mai mult ca altor bărbaţi, cel puţin), ci pentru că sunt dispozitive complexe, de înaltă precizie, şi e o plăcere să arate că pot face aşa ceva. E cool!
Acasă Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalţi oameni în viaţa de zi cu zi… cu excepţia faptului că el este în stare să schimbe un bec ars, să monteze o priză sau un întrerupător, sau un cablu TV, şi nu trebuie să ducă calculatorul la reparat dacă are un virus sau dacă vrea să-şi instaleze un modem. Inginerul nu ştie ce e aia Tech Support.
Rezultate Care este totuşi diferenţa dintre ingineri şi umanişti? Exceptând pregătirea de specialitate… Diferenţa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecţionarea şi întreţinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcţii, programe software… Umanistul are ca scop educarea şi perfecţionarea oamenilor şi a societăţii (asta pentru că eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru că ei singuri probabil că-şi închipuie că trebuie doar să existe pentru a lumina lumea cu prezenţa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progresează de la un an la altul, şi este clar că ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastră). Dar scopul umaniştilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiţi, mai generoşi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!
(Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare)

Black Sea Defence & Aerospace

2008-10-01T00:28:00.010+03:00

De pe 23 pana pe 25 seprembrie a fost deschisa a doua editie a BSDA.

Gazda evenimentului a fost Romaero. Accesul a fost liber, conditionat de completarea unui formular si obtinerea unei legitimatii de intrare. Asta a creat o coada uriasa. Desi expozitia a fost prezentata ca un eveniment "de specialitate" adresat celor care au intr-un fel sau altul legatura cu domeniul apararii, la coada asteptau de la copii de scoala generala la pensionari fara dinti in gura. Norocul meu s-a numit Ana, care mai avea inca legitimatia de acces la Romaero, desi nu mai lucreaza de ceva timp acolo. Asa ca dupa asteptat vreo ora la coada la care deja nerabdarea crestea, la fel si numarul de injuraturi la adresa organizatorilor pe cap de persoana de la coada, am plecat cu Ana sa intram "prin spate". Aici situatia a fost cu totul alta: daca in fata era cate un jandarm sau soldat plantat din 10 in 10 metri, 100 m mai incolo puteai circula nestingherit si ajunge printre hangarele Romaero exact in zona expozitiei fara sa te intrebe nimeni de sanatate, tigari sau legitimatie de intrare.
In centrul atentiei dintre exponatele afisate afara: Saab Grippen. Ca la toate air show-urile la care i-am vazut suedezii au fost foarte amabili: imparteau plase, insigne, pliante, postere. Mai mult, Grippen-ul expus era conectat la o sursa externa de curent si statea cu avionica pornita iar cineva din staff-ul lor era gata sa iti explice ce fac toate butoanele si manetele de prin cockpit, ba chiar te puteai urca in postul de pilotaj. Dragut din partea suedezilor ca sunt amabili si foarte interesati sa arate produsul lor unor oameni care nu au nici un cuvant de spus in deciderea avionului care va inzestra Fortele Aeriene Romane.
Au fost prezenti si principalii concurenti ai Grippen-ului pentru acest contract: americanii cu F-16 si italienii de la Alenia cu Eurofighter. Dar aici cu totul alta politica: cele 2 F-16 expuse erau pazite deo gramada de reprezentanti ai neamului dulap, inarmati pana in dinti, de parca ar fi trebuit sa apere avioanele de cine stie ce pericol...
La Eurofighter ceva mai multa relaxare: cupola era ridicata si puteai sa urci pe scara langa cockpit sa arunci o privire inauntru.
Ar fi fost foarte interesant o prezentare comparativa, in aer, a celor trei avioane. Din pacate numai F-16 a zburat, un program de 5 minute, pe care le-am si ratat fiindca n-am ajuns chiar de la inceput. Pentru cele 5 minute de evolutie americanii s-au antrenat vreo 2 zile; evident Baneasa a fost inchisa pe perioada cat se antrenau, asa ca am avut parte si de un holding de vreo 10 minute intr-un zbor la Baneasa cu o zi inainte, dar deh, un ditamai F-16 nu isi poate coordona evolutia cu 2-3 737 si o Cessna...
La capitolul elicoptere, au fost expuse un Sikorski S-92 care a fost prezentat si in zbor. Foarte impresionant, pentru un transportor a dovedit o agilitate remarcabila. Celalalt expozant a fost Kaman Aerospace, care au prezentat numai in expozitia statica un elicopter Kmax SH-2G. Aici au avut ceva de aratat, doua Pume modernizate au fost si ele expuse, una chiar a zburat. Cam asteau au fost "the big toys".
La capitolul "smaller toys" au mai fost cateva avioane: unul fara pilot, un Diamond echipat cu o camera video, ceva vehicule blindate, transportoare etc.
In program a mai fost si un exercitiu al trupelor speciale care a demonstrat neutralizarea unei bombe artizanale ascunsa intr-un pachet.
Restul expozitiei a fost gazduita in 3 hangare. La standurile expozantilor s-au putut vedea de la laptop-uri echipate pentru folosirea militara (carcase foarte solide, componente mai fiabile decat in cele comerciale), pusti, aeromodele spion pana la o racheta anti-nava si un simulator de F-16. Evident, la simulator coada de doua ore.

Saab Grippen, Ana & friends

Eurofighter Typhoon

F-16

Sikorski S-92

Kmax SH-2G Super Seasprite

IAR 330 Puma

Avionul asta fara pilot a fost multa vreme inamicul nr. 1
al zborului la aeroclub la Craiova. Multe zile bune de
termica s-au irosit ca sa zboare jucaria asta.

tractorase, motorase si alte jucarii blindate

Cam asa arata costumul de Robocop. Se vede bine, gigel
este foarte bine blindat, pacat ca nu i-au dat si niste manusi.
Ajutorul de Robocop. Nu va lasati pacaliti de aspectul
aparent inofensiv: robotelul are in dotare si un puscoci
cu care a lichidat pachetul suspect la sfarsitul exercitiului.
Asa ca daca va impiedicati de asa ceva pe strada si
il auziti ca striga "mainile sus!" puteti sa il luati in serios
ca tipul e inarmat si periculos.

robotelul duce coletul suspect la "doctor", pentru o radiografie

un alt robotel, fratele aluilalt. Dupa cum scrie pe eticheta
asta te si iradiaza. Periculosi roboteii astia...

racheta anti-nava

asta e un avion care rugineste de ceva ani pe platforma de
la Baneasa. Presupun ca este un 727-200.
Poate imi zice cineva exact cum il cheama!

Bucharest City Challange

2008-09-03T23:43:00.000+03:00

Aceasta este a doua editie a evenimentului automobilistic. S-a incercat crearea unui intreg eveniment in jurul cursei propriu-zise: un concert Faithles, expozitii cu specific auto in parcul izvor, clowni si bere.

Baietii care mi-au asigurat intrarea :)

GT2, Perez Companc/Russo Ferrari F430

GT1 Fassler/Deletraz Corvette Z06

GT2 Del Monte/Moser Ferrari F430

GT1 Kumpen/Longin Saleen S7

GT2 Felbermayr Jr/Lieb Porsche 911 GT3 RS (997).
Baietii astia nu prea au avut noroc.

Nici personajului din imagine nu i-a mers foarte bine.

British F3

Solutie alternativa la bilete, foarte buna pentru norocosii
care au un apartament in zona.

...si cativa norocosi curajosi

O sirena trista

Un exemplar de "paddock girl"

Distractie si pentru cei mici

In corturile amenajate in parcul Izvor s-au gasit si cateva

simulatoare, puse la dispozitia publicului. Tot ce trebuia
sa faci era sa-ti astepti randul 2-3 ore pentru 5 minute
la volanul simulatorului.

Un prototip cu adevarat deosebit: propulsie hibrida:
hidrogen si conventional, doua locuri (in tandem),
niste forme si materiale demne de Star Trek.

Mamaia AeroGP

2008-06-11T19:45:00.000+03:00

Aceasta a fost a doua editite a concursului AeroGP tinut in fata plajei de la Mamaia si a catorva spectatori. Vremea nu tocmai buna a tinut departe de plaja multa lume, asa ca publicul nu a fost foarte numeros. Totusi cei care au venit la Mamaia in cele doua zile ale mitingului au avut parte de un spectacol la inaltime oferit de pilotii straini care au participat la cursa, formatia de acrobatie a Aeroclubului Romaniei, si formatia de acrobatie compusa din doua IAK-52.

iesirea la simpla

2008-06-09T17:27:00.000+03:00

Dupa 16:52 (timp de zbor) a venit in sfarsit si momentul sa zbor singur!

Iesirea la simpla comanda pe o aeronava este intotdeauna un eveniment, mai ales cand esti neexperimentat, si mai ales PRIMA data. La mine nu a fost prima aeronava fiindca am mai zburat si planorul in simpla comanda, totusi este primul avion pe care am zburat singur.

Dupa primul zbor in simpla comanda, conform traditiei, protagonistul e dat in maracini...

aici se pregatea locul de "tortura", de colegii binevoitori...

Dupa doua ture de pista cu dl. Lepadatu am primit simpla comanda.

la asteptare pentru intrarea la pista 27, in planul apropiat YR-MDD

Before takeoff check

...and rolling

what goes up, must go down; first solo landing

rulajul la schimb, dupa primul zbor in simpla comanda.

primele felicitari de la instructorul meu

instructorul meu, dl. Gheorghiu

felicitarile de la "Big Boss", dl. Marinescu

dl. instructor Anton

...si momentul festiv al maracinilor.

Bucuria zborului in simpla comanda.

Primul raid (oficial)

2008-05-26T21:08:00.001+03:00

Ploaia de ieri, bucuria de azi. Din cauza ca a fost pista imbibata cu apa nu am putut zbura la Strejnic. S-a hotarat ca azi o sa zburam la Craiova. Fiind destul de dimineata drumul a fost linistit, norocul meu! (eu am zburat la dus). Dupa aterizare am oprit ceva timp, ca sa mancam cirese. Dupa care aflam ca nu putem face ture de pista pe Craiova, asa ca ne urcam in avion si ne intoarcem. Pana la plecare, colegul meu a apucat sa faca vreo cateva ture de pista. Norocul lui de data asta!

Si vreo cateva poze de la intoarcere...

Noaptea muzeelor - setea de cultura

2008-05-26T18:29:00.000+03:00

In noaptea de 17 spre 18 mai muzeele din toata tara si-au deschis portile gratuit pentru toti vizitatorii. O initiativa foarte buna, dar cum au decurs practic lucrurile in Bucuresti? Aici au fost cele mai multe muzee care au participat la acest eveniment. A fost pus la dispozitie chiar un traseu gratuit de RATB care trecea pe langa muzeele in cauza.

Ca orice lucru gratuit si acesta a reusit sa mobilizeze romanii. Rezultatul: inghesuiala la muzee ca la ambasada Spaniei in perioada culesului de capsuni.

Dar ce am vazut in aceasta zi?

Primul obiectiv a fost expozitia lui Braco Dimitrejivic de la Muzeul de Arta Moderna, muzeu gazduit in incinta Palatului Parlamentului. Cu ceasta ocazie am vazut de aproape cladirea aceasta extrem de impozanta, expresie a megalomaniei fostului prim cizmar al tarii. Expozitia in sine este foarte cuprinzatoare si iti permite o calatorie in care sa observi evolutia artistului. Cea mai interesanta mi s-a parut colectia de fotografii avand ca subiecte diferite lucrari celebre alaturi de elemente "obisnuite", dar prin a caror alaturare artistul a reusit crearea unui sentiment nou, veritabil, in raport cu opera de arta initiala.

Urmatoarea oprire a fost Muzeul de Geologie. Aici am vazut si primele prezente mai inchise la culoare (rromi). Este neclar scopul acestor personaje a caror sete de cultura este discutabila: au venit pentru a recolta portofelele celorlalti, sau pentru a afla unde pot sa mai gaseasca ceva metale pretioase in Romania? Oricum, lume multa la Muzeul de Geologie, inghesuiala mare mai ales la tarabele care vand tot felul de pietre si pietricele care de care mai colorate si mai slefuite. Dupa ce am trecut in revista acest muzeu, cu promisiunea ca voi reveni intr-o zi "normala" in care nu este inghesuiala in fata vitrinelor am plecat catre Muzeul Colectiilor de Arta. In drum am facut si o scurta oprire la Muzeul Enescu. Aici chiar si cei care nu sunt pasionati de muzica au ocazia de a vedea palatul care serveste drept gazda, o cladire nu foarte mare dar plina de ornamete sofisticate, atat la exterior cat si la interior.

La Muzeul Colectiilor de Arta cele mai multe exponate sunt picturi, care pot sa te impresioneze sau nu, in functie de gusturi. Sunt mai multe "Care cu boi" ale lui Grigorescu si multe alte din tablourile sale. Ce mi-a mai placut in mod deosebit: colectia de obiecte orientale, in special statuetele de fildes. Pana am iesit din muzeu deja incepuse sa se restrictioneze intrarea: la iesirea a 3-4 oameni se permitea intrarea la inca 3-4, asa ca la intrare se formase o coada care serpuia prin toata curta muzeului.

Muzeul pe care nu l-am vazut in aceasta iesire, dar pe care l-as pune cap de lista, este Muzeul de Istorie. Merita sa vizitati Muzeul de Istorie fie si numai pentru a vedea tezaurul. Este o colectie impresionanta de bijuterii, obiecte de cult, pietre pretioase, din diferite perioade.

Daca nu ati vizitat vreun muzeu in aceasta zi, nu ati pierdut foarte mult; pentru a vizita un muzeu mai bine platiti biletul de intrare (care oricum este o suma modica) si va puteti bucura in liniste de exponatele prezente.

CERF 2008

2008-05-11T22:19:00.000+03:00

Iata ca a inceput si CERF-ul. Cel mai mare eveniment din peisajul IT romanesc. Nu veti gasi aici o recenzie avizata ca cele facute de reviste, ci mai degraba o radiografie a evenimentului asa cum este el vazut din perspectiva vizitatorului obisnuit, interesat sa afle "ce mai e nou" si "ce a mai aparut".

Ca si intindere, expozitia s-a intins pe vreo 5 pavilioane, dar nu ca cuprins si pavilionul nr. 1 (cladirea rotunda din centru). Spatiu suficient, putine standuri pareau inghesuite, probabil firme mai putin potente financiar care nu s-au permis spatios, intins pe multi metri patrati.

Expozantii au fost din toate straturile fenomenului IT, de la firme producatoare de retelistica pasiva (conectica, cabluri etc) la resviste, dar au lipsit marile branduri pe care le-ai astepta la o asemenea manifestare: Intel, AMD, IBM, Seagate etc.

Dintre produsele prezentate s-a remarcat fara indoiala display-ul de 103inch de la Panasonic, despre care aflam, de pe site-ul Romania Libera, ca a fost expus numai pt ca cineva a comandat un exemplar si inainte de a fi livrat acestuia, va fi expus pentru publicul larg.

La capatul opus, in standul SONY se putea admira un minuscul ecran OLED (probabil o diagonala intre 7 si 9 inch). In ciuda dimensiunilor reduse calitatea imaginii promite un viitor bun acestei tehnologii, atunci cand va ajunge la maturitate.

Capitolul fotografie digitala a fost reprezentat destul de slab, prezenta numelor mari fiind inexistenta sau neconvingatoare. Totusi la standul f64 se putea admira noua nava-amiral de la Nikon, D3. Un alt mod prin care s-a incercat o respiratie artificiala in acest sector au fost cursurile rapide de fotografie care au reusit sa adune cativa participanti la expuneri.

Ultimul dar nu cel din urma punct de interes de la CERF sunt fetele, specia "Homo Manechinus Hamsterus" genul feminin fiind un ingredient obligatoriu la orice eveniment de acest gen. Pe la toate standurile firmelor care au avut cat de cat un buget pentru pregatirea aparitiei la CERF gaseai 2-3 asemenea exemplare imbracate,brand-uite, in culorile firmei reprezentate, gata sa iti imparta o brosura sau sa faca o poza cu tine.

Cam acesta a fost CERF 2008. O aparitie destul de stearsa, fara prezentarea a unor produse inedite (exceptand display-ul celor de la Panasonic); dar care consider ca merita o ora, doua din programul unei persoane cat de cat interesate de IT si nu foarte ocupate, care se nimereste sa fie in Bucuresti la data desfasurarii. Iar pentru cei 10 lei, contravaloarea biletului de intrare, primiti si o sansa la o tombola in urma careia un vizitator norocos se va alege cu un laptop nou-nout de 1500euro (asa cum se lauda organizatorii)

...iar cum o poza face cat 1000 de cuvinte, sa lasam pozele sa vorbeasca.

Aventuri cu CFR-ul

2008-05-11T20:25:00.000+03:00

Ca orice lucru bun si vacanta de Paste trebuia sa se incheie.
Iar pentru mine s-a incheiat cu drumul inapoi la Bucuresti. In lipsa unei masini personale, cel mai bun mijloc de transport de la Craiova la Bucuresti este trenul. Pe ruta asta sunt multe trenuri, aprope din ora in ora, si de toate categoriile, in afara de personal (dar cine e atat de masochist incat sa mearga cu personalul vreme de vreo 6 ore?).
Pana aici toate bune. Dar fiind duminica dupa o vacanta destul de lunga, de care au beneficiat multi, trenul o sa fie aglomerat (asta am constat-o dupa episodul Summit-ul NATO). Din aceasta cauza plec la gara pentru trenul de la ora 3PM. Este rapid, suficient de devreme, pleaca din Craiova, consider ca sunt suficiente motive ca sa nu fie foarte aglomerat (cel putin la plecarea din Craiova). La gara constat ca nu sunt suficiente motive sa fie gol...
Nu mai sunt locuri la rapidul de la ora 15, nici la cel de la 16:30, de abia la acceleratul de 18:15 mai sunt locuri. Cum aveam si cam multe bagaje si nu-mi surade idea de a sta 3 ore in picioare intr-un tren plin, iau bilet la 18:15 in ideea ca voi lasa bagajele la gara o sa ma plimb vreo doua ore si plec mai tarziu. Dar o noua surpriza: gara fiind in renovare (de vreo 2 ani) nu mai ai unde lasa bagajele; asa ca inapoi cu ele acasa, cu Taxi (dupa care trebuie sa faci comanda, pentru ca taximetristii de la gara nu merg la o cursa de numai 2.5ron, nici daca o platesti dublu. Prefera sa stea in gara si sa viseze la clientul mitic care o sa se urce la ei in masina si o sa faca turul Europei...)
La ora 6 inapoi la gara. Trenul e deja in gara si deja burdusit de oameni si mai ales de bagaje. Cu mare greutate ajung la locul meu pe care deja troneaza o baba tare-n clont care tuna si fulgera la un student ce incearca sa-i explice politicos ca locul pe care si-a pus papornitele este al lui. Ma resemnez cu gandul ca o sa merg pe culoar, desi am platit locul si am amanat plecarea tocmai pt acel loc...
Marea surpriza vine de la "NASU" care le pofteste politicos dar ferm pe vreo 3 babe din compartiment sa isi ocupe locurile lor de drept din vagonul 3 (nu 8, cum sustineau cu tarie in fata studentului - deh, batranetea asta... te cam lasa fara vedere). Spre bucuria mea pot sa ma asez pe locul platit, si asta chiar fara scandal. Dupa inca vreo jumatate de ora ajungem si intr-o zona cu ploaie. Bine ca am ajuns pe scaun pentru ca pe culoar incepe sa ploua... ce sa-i faci, geamurile nu se mai inchid asa bine. Cu ceva chinuieli si injuraturi geamul se inchide totusi si cei de pe culoar se relaxeaza din nou. La nici 10 minute incepe sa picure si in compartiment. Destul de repede realizam ca nu vremea de afara e responsabila, ci o papornita cu branza (probabil). Muta omul sacosa jos si totul pare sa fi revenit la normal. Ma intorc la cartea mea in speranta ca am scapat de toate belelele dar din nou sunt prea optimist: cineva ma avertizeaza ca zerul din papornita aproape ajunge la rucsacul meu, asa ca restul drumului il petrec cu rucsacul in poala.
Intr-un final trenul ajunge in Gara de Nord, cea mai mare gara din Capitala - probabil si gara cu cele mai mari balti, pentru ca si aici incepuse ploaia. Iar cum acoperisul garii nu este "water proof" peste tot se formasera mici "lacuri de acumulare" in care puteai sa-ti uzi chiar o pereche de ghete nu prea inalte.

Dar, noi sa fim sanatosi, ca CFR-ul are grija de noi! Ieri (10 mai) un accelerat a deraiat pe ruta Ploiesti-Iasi. Bilantul: un mort, 10 raniti. Ghinionista: o fata de 17 ani a suferit o moarte stupida: un ciob rezultat in urma spargerii geamului i-a retezat carotida.
Deci, "drum bun, pe ultimul drum!" - asa ar putea suna noua deviza a CFR-ului.

Excursia de Paste

2008-05-11T17:24:00.000+03:00

Prin unirea sarbatorii Pastelui cu 1 Mai si cu vremea ploioasa din ultimele zile inainte de Paste s-a creat o vacanta mai lunga in care am reusit sa ajung pana la Baia Mare (de la Craiova!)

si acum ceva poze din vacanta...
aici eram inca pe drum, destul de aproape de Baia Mare. Se povesteste ca prin crapatura aia treceau cu MIG-ul 21 cei de la Campia Turzii (poate e legenda, poate adevar...)
Pe drum. Foarte bun si liber drumul (lume credincioasa, deh! toti erau la biserica)Asta cica ar fi cel mai inalt turn din Europa. Are vreo 360m si a fost construit pentru combinatul de neferoase.Un deal din imprejurimi; la vreo 15km de Baia Mare

Papadia inainte si dupa ce a facut seminte

Un ratoi

...

Capite de fanZona de dat cu parapantaeu la Mogosa

O brandusa

Un guster in iarba

tot eu si tot la Mogosa

Aici e partie de ski iarna!

Lacul de la Mogosa

Parapanta la Remetea. Nu am putut sta mai mult pentru ca ploua si nu am gasit cazare

Silvester la mansa!!!
De aici incep pozele de la Rapa Rosie, de la intalnirea anuala a modelistilor.

Modelul lui Horia lansat la sandou.

and UP we go!

Rapa Rosie

Din nou Rapa Rosie

Ciobanul mioritic

...si obiectul muncii (ciobanului)

Apusul rosu la Rapa Rosie

Combinatul de la Sebes
tot combinatul

RR

Iarba verde de la Rapa Rosie

Tabara modelistilor

RR

Dincolo de Rapa Rosie, norii negri

RR

Planorul lui Horia

Alte modele de la adunare...