duminică, 26 octombrie 2008

Mandria de a fi inginer

Poate ati intalnit textul asta de multe ori, asa ca probabil va intrebati de ce il mai public si eu pentru a nu stiu cata oara. Simplu: de mai multe ori am vrut sa il dau unor persoane sa il citeasca si de fiecare data trebuie sa scotocesc/googalesc dupa el. Asa ca il reproduc si eu mai jos. Nu stiu cine este autorul, pot decat sa spun ca nu am avut vreo contributie la text.



A trecut ceva vreme de când un tip care-şi extrage inspiraţia şi verva din plicul cu praf alb, răspunzând totodată la numele de “Gheorghe. Andrei Gheorghe”, declara că inginerii nu pot fi consideraţi intelectuali. Suficientă vreme pentru a mă calma. Din păcate, un recent articol de presă (când am să găsesc referinţa am să o trec în această paranteză) separă iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeţi tâind o brazdă într-o groapă de bălegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai puţin, că PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forţe de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umanişti avocaţii). Mă rog, afirmaţia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsă. Ce m-a enervat însă este că în articol au fost grupate câteva păreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legătură cu profesia de inginer, care încercau să explice această polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafaţă (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisă de balena societăţii civile româneşti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definiţie concisă, emisă, probabil, între două cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceauşescu. Sau cam aşa ceva.Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-işti, pentru că de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceauşescu. În mod normal, aici ar trebui să bag o tiradă asupra utilităţii inginerului în societate, să-i sugerez doamnei Pipi-pipi să renunţe la computerul pe care îşi scrie emanaţiile (nu sunt sigur că foloseşte aşa ceva, totuşi), sau să-i sugerez că ar fi cu vreo două sute de kilograme mai slabă dacă ar merge pe jos în loc să folosească maşini sau alte mijloace de transport, sau că în lipsa inginerilor ea ar trebui să stea afară în frig, neîncăpând pe gura peşterii… Dar nu vreau să spun aceste lucruri, pentru că sunt prea simţit. În schimb, voi încerca să explic hoardei umaniste ce creatură este inginerul.Să începem cu începutul…
Şcoala generală şi liceul Foarte rar inginerul străluceşte la învăţătură, nu pentru că nu ar avea materie cenuşie deasupra gâtului, ci pentru că nu suportă să înveţe pe de rost texte şi comentarii la limba română, sau nume şi ani la istorie. Asta nu înseamnă că urăşte materiile respective - poate citi cu plăcere o carte, doar că îl enervează noţiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru că inginerul nu e tâmpit. Totuşi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ştiinţa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesită matematică, aşa că nu are de ales şi o va învăţa. Deşi nu va avea mediile cele mai mari din clasă, viitorul inginer va avea satisfacţia că el este posesorul unor cunoştinţe şi abilităţi pe care colegii lui le văd inaccesibile, şi în acelaşi timp poate să-şi spună liniştit că nu ar fi o mare problemă pentru el să exceleze la celelalte materii, doar că nu vrea. El e cool.
Facultatea Inginerul nu se stresează foarte mult în facultate… deşi are de mers la laboratoare şi are de făcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul şi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va găsi întotdeauna timp pentru distracţie, socializare, sau pur şi simplu pentru stat degeaba. Pe când studenţii celorlalte facultăţi sunt lipsiţi de griji ca pasărea cerului, sau copleşiţi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenţesc al animalului de pradă: 90% din timp doarme şi se joacă, dar în restul de 10% reuşeşte să mobilizeze o impresionantă energie în scopul finalizării unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu contează pentru el, cu suficientă cafea sau Coca Cola la dispoziţie. După ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantităţi impresionante de etanol şi programul lejer este adoptat din nou.
Locul de muncă Inginerul nu este un “workaholic”, dar va munci bine dacă îi place ceea ce face sau dacă este al dracului de bine plătit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacă era s-ar fi făcut economist sau avocat), dar nu-i place nici să facă implozie intestinală. El va încerca, dar nu va reuşi decât rar, să menţină ritmul de viaţă din facultate, 90% frecat de mentă, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasă. În general este un tip orientat, care dacă vede că meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezită să se reprofileze. “Lipsa lui de cultură”, “incapacitatea lui de a comunica”, sau “gândirea lui de şoarece de laborator” nu-l încurcă: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.
Cultura Cultura nu este o componentă vitală a unui inginer, dar nu este obligatoriu să lipsească. Un inginer va citi o carte, va asculta muzică şi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plăcere, fără să se gândescă la faptul că prin asta el îşi face upgrade la nivelul de cultură. Dacă preferă o carte care descrie o metodă ingenioasă de a lichida pe cineva, urmată de o metodă şi mai ingenioasă pentru aflarea vinovatului, în locul unei cărţi care descrie lamentările şi psihozele unui boşorog sau ale unei femei la menopauză, asta e pentru simplul motiv că inginerul nu are chef să vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lăuda altora cu cât de cult este el. Dacă preferă să vadă cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichidează câte 50 de dobitoci per film în loc să vadă “capodoperele” lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru că filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Şi un inginer nu citeşte niciodată poezie, decât dacă vrea să impresioneze o femeie, ceea ce până la urmă este un lucru lăudabil şi îl iertăm.
Etica Adevăratul punct slab al inginerului este etica, şi probabil că acolo bate şi madam Pipi-Pipi când vorbeşte de tehnicienii lui Ceauşescu. Inginerii în general se ocupă să construiască dispozitive, fără să-şi facă prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natură financiară. Inginerii fac bombe nucleare şi rachete ghidate nu neaparat pentru că sunt plătiţi pentru asta (dar nu strică) şi nici pentru că le-ar place foarte mult să ucidă oameni (nu mai mult ca altor bărbaţi, cel puţin), ci pentru că sunt dispozitive complexe, de înaltă precizie, şi e o plăcere să arate că pot face aşa ceva. E cool!
Acasă Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalţi oameni în viaţa de zi cu zi… cu excepţia faptului că el este în stare să schimbe un bec ars, să monteze o priză sau un întrerupător, sau un cablu TV, şi nu trebuie să ducă calculatorul la reparat dacă are un virus sau dacă vrea să-şi instaleze un modem. Inginerul nu ştie ce e aia Tech Support.
Rezultate Care este totuşi diferenţa dintre ingineri şi umanişti? Exceptând pregătirea de specialitate… Diferenţa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecţionarea şi întreţinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcţii, programe software… Umanistul are ca scop educarea şi perfecţionarea oamenilor şi a societăţii (asta pentru că eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru că ei singuri probabil că-şi închipuie că trebuie doar să existe pentru a lumina lumea cu prezenţa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progresează de la un an la altul, şi este clar că ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastră). Dar scopul umaniştilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiţi, mai generoşi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!
(Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare)

miercuri, 1 octombrie 2008

Black Sea Defence & Aerospace

De pe 23 pana pe 25 seprembrie a fost deschisa a doua editie a BSDA.

Gazda evenimentului a fost Romaero. Accesul a fost liber, conditionat de completarea unui formular si obtinerea unei legitimatii de intrare. Asta a creat o coada uriasa. Desi expozitia a fost prezentata ca un eveniment "de specialitate" adresat celor care au intr-un fel sau altul legatura cu domeniul apararii, la coada asteptau de la copii de scoala generala la pensionari fara dinti in gura. Norocul meu s-a numit Ana, care mai avea inca legitimatia de acces la Romaero, desi nu mai lucreaza de ceva timp acolo. Asa ca dupa asteptat vreo ora la coada la care deja nerabdarea crestea, la fel si numarul de injuraturi la adresa organizatorilor pe cap de persoana de la coada, am plecat cu Ana sa intram "prin spate". Aici situatia a fost cu totul alta: daca in fata era cate un jandarm sau soldat plantat din 10 in 10 metri, 100 m mai incolo puteai circula nestingherit si ajunge printre hangarele Romaero exact in zona expozitiei fara sa te intrebe nimeni de sanatate, tigari sau legitimatie de intrare.
In centrul atentiei dintre exponatele afisate afara: Saab Grippen. Ca la toate air show-urile la care i-am vazut suedezii au fost foarte amabili: imparteau plase, insigne, pliante, postere. Mai mult, Grippen-ul expus era conectat la o sursa externa de curent si statea cu avionica pornita iar cineva din staff-ul lor era gata sa iti explice ce fac toate butoanele si manetele de prin cockpit, ba chiar te puteai urca in postul de pilotaj. Dragut din partea suedezilor ca sunt amabili si foarte interesati sa arate produsul lor unor oameni care nu au nici un cuvant de spus in deciderea avionului care va inzestra Fortele Aeriene Romane.
Au fost prezenti si principalii concurenti ai Grippen-ului pentru acest contract: americanii cu F-16 si italienii de la Alenia cu Eurofighter. Dar aici cu totul alta politica: cele 2 F-16 expuse erau pazite deo gramada de reprezentanti ai neamului dulap, inarmati pana in dinti, de parca ar fi trebuit sa apere avioanele de cine stie ce pericol...
La Eurofighter ceva mai multa relaxare: cupola era ridicata si puteai sa urci pe scara langa cockpit sa arunci o privire inauntru.
Ar fi fost foarte interesant o prezentare comparativa, in aer, a celor trei avioane. Din pacate numai F-16 a zburat, un program de 5 minute, pe care le-am si ratat fiindca n-am ajuns chiar de la inceput. Pentru cele 5 minute de evolutie americanii s-au antrenat vreo 2 zile; evident Baneasa a fost inchisa pe perioada cat se antrenau, asa ca am avut parte si de un holding de vreo 10 minute intr-un zbor la Baneasa cu o zi inainte, dar deh, un ditamai F-16 nu isi poate coordona evolutia cu 2-3 737 si o Cessna...
La capitolul elicoptere, au fost expuse un Sikorski S-92 care a fost prezentat si in zbor. Foarte impresionant, pentru un transportor a dovedit o agilitate remarcabila. Celalalt expozant a fost Kaman Aerospace, care au prezentat numai in expozitia statica un elicopter Kmax SH-2G. Aici au avut ceva de aratat, doua Pume modernizate au fost si ele expuse, una chiar a zburat. Cam asteau au fost "the big toys".
La capitolul "smaller toys" au mai fost cateva avioane: unul fara pilot, un Diamond echipat cu o camera video, ceva vehicule blindate, transportoare etc.
In program a mai fost si un exercitiu al trupelor speciale care a demonstrat neutralizarea unei bombe artizanale ascunsa intr-un pachet.
Restul expozitiei a fost gazduita in 3 hangare. La standurile expozantilor s-au putut vedea de la laptop-uri echipate pentru folosirea militara (carcase foarte solide, componente mai fiabile decat in cele comerciale), pusti, aeromodele spion pana la o racheta anti-nava si un simulator de F-16. Evident, la simulator coada de doua ore.





Saab Grippen, Ana & friends


Eurofighter Typhoon




F-16



Sikorski S-92


Kmax SH-2G Super Seasprite



IAR 330 Puma


Avionul asta fara pilot a fost multa vreme inamicul nr. 1
al zborului la aeroclub la Craiova. Multe zile bune de
termica s-au irosit ca sa zboare jucaria asta.


tractorase, motorase si alte jucarii blindate


Cam asa arata costumul de Robocop. Se vede bine, gigel
este foarte bine blindat, pacat ca nu i-au dat si niste manusi.
Ajutorul de Robocop. Nu va lasati pacaliti de aspectul
aparent inofensiv: robotelul are in dotare si un puscoci
cu care a lichidat pachetul suspect la sfarsitul exercitiului.
Asa ca daca va impiedicati de asa ceva pe strada si
il auziti ca striga "mainile sus!" puteti sa il luati in serios
ca tipul e inarmat si periculos.

robotelul duce coletul suspect la "doctor", pentru o radiografie


un alt robotel, fratele aluilalt. Dupa cum scrie pe eticheta
asta te si iradiaza. Periculosi roboteii astia...


racheta anti-nava


asta e un avion care rugineste de ceva ani pe platforma de
la Baneasa. Presupun ca este un 727-200.
Poate imi zice cineva exact cum il cheama!

miercuri, 3 septembrie 2008

Bucharest City Challange

Aceasta este a doua editie a evenimentului automobilistic. S-a incercat crearea unui intreg eveniment in jurul cursei propriu-zise: un concert Faithles, expozitii cu specific auto in parcul izvor, clowni si bere.


Baietii care mi-au asigurat intrarea :)

GT2, Perez Companc/Russo Ferrari F430

GT1 Fassler/Deletraz Corvette Z06

GT2 Del Monte/Moser Ferrari F430

GT1 Kumpen/Longin Saleen S7

GT2 Felbermayr Jr/Lieb Porsche 911 GT3 RS (997).
Baietii astia nu prea au avut noroc.

Nici personajului din imagine nu i-a mers foarte bine.

British F3

Solutie alternativa la bilete, foarte buna pentru norocosii
care au un apartament in zona.


...si cativa norocosi curajosi

O sirena trista


Un exemplar de "paddock girl"


Distractie si pentru cei mici


In corturile amenajate in parcul Izvor s-au gasit si cateva
simulatoare, puse la dispozitia publicului. Tot ce trebuia
sa faci era sa-ti astepti randul 2-3 ore pentru 5 minute
la volanul simulatorului.




Un prototip cu adevarat deosebit: propulsie hibrida:
hidrogen si conventional, doua locuri (in tandem),
niste forme si materiale demne de Star Trek.


miercuri, 11 iunie 2008

Mamaia AeroGP

Aceasta a fost a doua editite a concursului AeroGP tinut in fata plajei de la Mamaia si a catorva spectatori. Vremea nu tocmai buna a tinut departe de plaja multa lume, asa ca publicul nu a fost foarte numeros. Totusi cei care au venit la Mamaia in cele doua zile ale mitingului au avut parte de un spectacol la inaltime oferit de pilotii straini care au participat la cursa, formatia de acrobatie a Aeroclubului Romaniei, si formatia de acrobatie compusa din doua IAK-52.